CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

mercredi 17 novembre 2010

when it's a minute away from snowing

aproape pustiu si atata liniste (toate magazinele inchise, putinii oameni discuta lenes la terase ori privesc trecatorii). orasul ca o anestezie

jeudi 11 novembre 2010

pe atunci Bucurestiul era cel mai frumos oras din lume

spre sfarsitul anilor 90. Eram la liceu si am descoperit orasul prin carti. Prin interbelici. Eliade, normal. M-am dus sa vad strada Mantuleasa si casele vechi, am cautat locul unde era cofetaria sau bacania lui Dragomir Niculescu, m-am plimbat pe Lipscani in sus si in jos, pe toate stradutele. Ma uitam la fiecare cladire zicandu-mi « asta nu era aici », cautam firmele vechi, Blanarie, Incaltaminte, Ceasornicarie, magazine ireale.
Ma plimbam putin, doar cateva locuri in centrul vechi. Si in centrul « clasic », Unirea-Universitate-Romana, care nu are nimic, of, dar chiar nimic frumos. Mie imi placea, imi e dor si acum, in mod absurd, de magazinul Unirea si, de cate ori ma intorc, trec sa il vad.
Din prima mea bursa, 50 000 de lei, primita in clasa a XI-a nici eu nu mai stiu pentru ce, mi-am luat, desigur, carti. Dupa ore, am fost direct la Libraria Humanitas, cea mare de la Kretzulescu, si am cerut asa de mandra si de puternica, 3 volume de Blaga (Trilogia luminii, cred, pe care le-am citit apoi cu creionul in mana si facand fise detaliate), Cioran, Lacrimi si sfinti si Eliade, nu mai tin minte ce. Erau toate din aceeasi colectie, prima, cu cotoare colorate, Blaga in galben, Eliade in rosu si Cioran albastru. Cu verde era Ionescu. Librareasa le-a impachetat in hartie, iar eu m-am intors purtand pachetul in brate pana acasa ca pe un trofeu. Si cred ca este, pana azi, cea mai frumoasa cumparatura din viata mea. Un pachet de carti, asa cum cumparau Mihail Sebastian (un an mai tarziu ii citeam jurnalul) si Camil si Eliade, toti eroii mei iubiti din vremea aia. Ani de zile am trait, ca multi adolescenti din anii 90-2000, in Bucurestiul asta imaginar, perfect. Se publicau atatea jurnale si memorii si convorbiri. Atunci, in clasa a XI-a am vrut sa aplic programul lui Eliade, sa dorm, ca el, in fiecare noapte un pic mai putin. Cred ca o saptamana sau doua am reusit sa citesc pana la 3 noaptea si sa ma trezesc la 6 dimineata. Uau, chiar era posibil. Cand am citit ca invatase nu mai stiu ce limba straina in avion, zburand spre America, am crezut. Era ridicol, dar era my personal hero.
Banii erau putini si in liceu si in facultate. Ii dadeam pe carti la anticariat (in subsol la Litere), pe sandwichuri cateodata si pe biletele la cinemateca. Uneori ajungeam putin dupa inceperea filmului si intram fara sa platim. Tot asa la DAkino si la TNB. Nici nu mai stiu de unde ma imbracam, ba da, o vreme din Europa, apoi din IDM, din Pavilionul H si de la Magazinul Titan. Poze din vremea aceea nu am deloc, dar cred ca aratam groaznic. Nici nu stiam ca exista « haine de firma », sintagma asta misterioasa a aparut mai tarziu. Iar de la viata imi doream doar o biblioteca, un birou si un fotoliu. Colegul meu de banca isi dorea cam aceleasi lucruri, plus un « scaun ergonomic ». nu stiam ce inseamna, am aprobat. Eram in clasa a IX-a si ne plimbam prin parcul cu fantani din Piata Unirii. De acolo, am privit norii care treceau peste Hanul lui Manuc. Plecasem de la biologie sau fizica. De pe banca aceea, Bucurestiul era cel mai frumos oras din lume.

vendredi 5 novembre 2010

dor

in seara asta am iesit de la film pe largul nostru bulevard, le Cours Mirabeau, si mi s-a facut brusc dor sa fiu in Bucuresti. undeva la Universitate, Romana ori pe Lipscani. am fi mers sa mancam, cred ca la Il Calcio, in Piata Amzei sau La Mama, care e tot pe acolo. sau intr-un loc mic, mic si romanesc. yummy, ceva bun, salata de vinete si omleta si papanasi. sau ciorba de legume. iar la intoarcere am lua tramvaiul sau troleibuzul (aaaa, plimbarile cu tramvaiele vechi intr-o dupa-amiaza improbabila cand e aproape poti sta pe scaun si asculta lumea sau nimic). mi-e dor sa aud romaneste in jurul meu. doar in limba materna cuvintele ti se lipesc de ureche fara sa stii, fara sa vrei, poti sa le intelegi cu incetinitorul, peste secunde bune. in franceza daca nu sunt atenta nu aud nimic cu intarziere. doar un flux indistinct, nici macar un zgomot de fond, de fapt. mi-e dor de Bucuresti pentru ca de el ma leaga amintiri. aici nici strazile, nici oamenii, nici magazinele, nici restaurantele nu au trecut. un trecut personal. e prea recent.

lundi 1 novembre 2010

o dupa-amiaza asa de lenta

si de cateva zile ploua. ieri am citit langa fereastra Calea Victoriei, de Cezar Petrescu. cred ca mi-e putin dor de Bucuresti si de un roman clasic. odihnitor

samedi 16 octobre 2010

le sud au mois d'octobre

lundi 11 octobre 2010

buna dimineata

dimanche 10 octobre 2010

cred ca tocmai am descoperit o prietena

proaspata, sclipitoare, cu ironie si distanta (adica exact ce ador eu), incepe asa:

"Papa disait toujours qu'il faut une sublime excuse pour écrire l'histoire de sa vie avec l'espoir d'être lu."

si, cum scrie pe coperta 4, cu unul din cuvintele mele preferate, elle fait une "entrée fracassante" in literatura americana. "fracassante". sa nu uit sa scriu odata despre cuvintele pline, pe care imi place sa le pronunt

promenada englezilor duminica dupa-amiaza

sub ploaie, la Nisa



mercredi 6 octobre 2010

prima fraza

mi-am tot propus sa adun cele mai reusite prime fraze de romane, acelea care in doua sau trei randuri te iau de mana si te duc in poveste. doua dintre preferatele mele:

"Durant les deux premières années de mon mariage, mes rapports avec ma femme furent, je puis aujourd'hui l'affirmer, parfaits." (Alberto Moravia, Dispretul)

si fraza asta simpla, perfecta:

"Longtemps, je me suis couché de bonne heure."
(Proust, Du côté de chez Swann)

...patria mea, cu î din i, cu î din a

am vazut poza asta pe facebook. facuta pe strada in Bucuresti. m-a izbit uratenia. inainte mi se parea un peisaj normal si atat. si ochii si mintea s-au dezobisnuit.

dar, cum zice Herta Muller la Ateneu, "patrie este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti". de fapt, in poza asta eu voi vedea intotdeauna ceva frumos

mardi 5 octobre 2010

toujours relativiser

ce mult imi place inceputul de la Gatsby si la el ma intorc mereu. mai ales cand ma enerveaza lucruri si oameni.

In my younger and more vulnerable years my father gave me some advice that I've been turning over in my mind ever since.
"Whenever you feel like criticising anyone," he told me, "just remember that all the people in this world haven't had the advantages that you've had."

vendredi 1 octobre 2010

le film français typique

"Une blague à Los Angeles décrit ainsi le film français typique: Marc aime Sophie, qui aime François, qui lui-même en pince pour Charlotte, qui est amoureuse d'Isabelle, mais ISabelle aime Gérard, qui est épris de Florence, qui aime Marc. Et à la fin, ils vont tous dîner ensemble au restaurant."

c'est pas faux :DDDD

de aici

la french touch

"...c'est sortitr en robe Alaia, sans make-up et manger une crêpe au sucre à la terrasse d'un bar tabac, tout en regardant passer la manif contre la réforme des retraites"

j'adore!

(citita astazi intr-o revista glossy)

mercredi 29 septembre 2010

la saison des champignons

iata peste ce dau de cateva zile cand cobor la Monoprix. ciuperci de toate felurile si modelele. cu unt si patrunjel si doar un pic de usturoi. sau cu smantana. yummy yummy yummy

mardi 28 septembre 2010

après-midi de traductrice

le thé de 5 heures pour reprendre des forces

lundi 27 septembre 2010

gara verde si tramvaiul cu flori

nu-i asa ca e frumos? ma gandeam doar ca trebuie sa ajungi la un anume nivel de "insouciance" ca sa plantezi copaci intr-o gara si sa desenezi floricele pe tramvai. linia urmatoare va fi desenata de Christian Lacroix. tout simplement

mi se pare ca e asa de simplu sa traiesti frumos in tara asta.

Marseille


Montpellier

ce mai vad de la fereastra

intr-o dupa-amiaza lenesa

samedi 18 septembre 2010

si tot despre Paris, un manual de supravietuire

inca o carte din seria "cum sa...". mai putin amuzanta decat ma asteptam, insa foarte utila, tot demitizand-analizand Parisul si cliseele lui. pentru un expat cliseele nu sunt deloc evidente, abia in timp incepi sa realcatuiesti categorizari subiective. din cuprins: comment survivre à une soirée after-work avec de jeunes cadres parisiens? comment écrire un scénario de film parisien? que dire à un parisien auquel on n'a rien à dire? comment être le couple parisien sur deux qui ne divorce pas? quels métiers faut-il exercer à Paris? comment bien parler de la province avec d'autres parisiens?

et ainsi de suite. maine revin cu citate.

jeudi 26 août 2010

chez eux, chez moi, chez soi

de ceva timp, stiu ca sunt acasa in Franta. si asta pentru ca
* la raionul de branzeturi nu mai ezit un sfert de ora in fata celor 352 de sortimente. aleg repede ce imi place. in doi ani am reusit sa testez o buna parte
* recunosc sloganurile de la finalul reclamelor si stiu exact ce ascunde fiecare dintre marcile alea
* Monoprix (On fait quoi pour vous aujourd'hui?), Super U (Les nouveaux commerçants), Lidl, Franprix si Intermarché (Tous unis contre la vie chère) sunt magazinele in care merg de obicei la cumparaturi, nu doar niste nume straine
* stiu exact ce fel de sandale si pantofi desemneaza les tropéziennes, les spartiates, les derbys, les richelieux, les low boots, les nu-pieds, les tongs, les escarpins...
* stiu ca in septembrie toata lumea asteapta "la rentrée littéraire", adica un fel de deschidere a anului literar, cand sunt aruncate pe piata toate noutatile. si astept si eu odata cu aceasta "toata lume"
* numele sutelor de scriitori perfect contemporani nu-mi mai suna necunoscut. pot sa ii plasez intr-un fel de peisaj propriu, subiectiv, pot sa am prejudecati sau idei pripite despre ei. pot sa spun uau, cutare este excelent, cutare scrie asa de prost, dar pe mine ma intereseaza ca povesteste o copilarie pariziana, cutare...
* pot oricand sa mic-dejunez cu croissante "pur beurre" si "pains au raisins" luate de la brutaria din colt. nu mai sunt o delicatesa, doar un aliment cotidian. desi continui sa ma minunez de fiecare data
* nu ma mai mira sa aud jazz in pietele orasului, dupa-amiaza cand ies sa cumpar o bagheta
* am inceput sa functionez si eu ca francezii: pranzul intre 12 si 13, cina intre 19 si 20. iar cand ma fandosesc iau si "le goûter de 4 heures". adica une petite douceur, adica ceva dulce
* stiu ca TF1 e un fel de ProTV, ca seara pe M6, chiar inainte de cina, fac turul Frantei cu Un diner presque parfait si ca pe la 19 incepe Le Grand Journal pe Canal +
* inteleg toate sketch-urile comicilor si ale marionetelor de la Guignols, stiu cine sunt politicienii si mondenii si vedetele expirate
* inteleg accentul din sud, chiar si pe cel marseillez, chiar daca ma enerveaza
* pot sa fac conversatie despre tot felul de nimicuri franceze si mai ales pot sa PLASEZ lucrurile din jurul meu intr-un tablou interior, in casute mentale, justificate sau prea grabite sau inadecvate sau prea subiective. asta nu conteaza. esential este doar ca am reconstruit niste referinte, niste mecanisme, niste de-la-sine-intelesuri care dispar cu totul cand traiesti intr-o lume straina

mardi 24 août 2010

quelle langue?

La langue, cet outil essentiel pour des professions impliquant, d’une façon ou d’une autre, l’écriture. Une bonne maîtrise n’est pas suffisante, ni d’ailleurs un tas d’excellents dictionnaires et manuels. Tant que l’on apprend une langue juste pour faire du tourisme, se plonger dans la littérature du pays ou communiquer avec des étrangers, tout va bien, mais dès qu’il faut l’utiliser comme un Français, au milieu de et pour les Français, les choses sont autrement différentes.

Longtemps, pour un expatrié, sa langue « adoptive » n’a pas de poids, les mots sont dénués de toute charge affective, les jeux de mots courants restent imperméables et en tout cas ne génèrent pas cette joie linguistique spontanée que suscitent ceux de la langue maternelle. Cette deuxième langue reste irrémédiablement extérieure et comme intouchable.

J’ai l’impression de pouvoir écrire en français sans problème tant que cela porte sur des questions roumaines, mais que je serais incapable de rédiger les commentaires en OFF sur des émissions telles, pour n’en donner qu’un exemple, UN DINER PRESQUE PARFAIT. Je ne maîtrise pas tout une multitude d’expressions et puis j’aurais du mal à éviter les formulations mille fois entendues ou tout simplement niaises.

Je crois que l’on arrive à maîtriser réellement une langue, et donc un territoire mental, lorsque ses milles syntagmes opaques deviennent transparents. Bien sûr, tout cela n’empêche pas d’exercer une profession, cela peut même donner une certaine empreinte stylistique, mais cette course permanente n’arrête pas de rappeler à l’EXPATRIE sa condition irrémédiablement étrangère. Et de souligner sans cesse son immersion dans l’altérité.

C'est également par la langue que passe l’invention d’un passé commun avec ses nouveaux compatriotes. Se reconstruire un chez soi personnel, intime et professionnel dépend beaucoup de cet exercice progressif, assez douloureux et d’une beauté parfois paradoxale : renoncer – apprendre à accepter l’altérité – et enfin l’intégrer. Car réussir son expatriation c’est bien devenir un autre.

lundi 23 août 2010

romaneste

cand am ajuns in Franta am inceput imediat sa caut carti despre noua mea tara, despre cum au descoperit-o si cum si-au apropriat-o altii. asa am dat, scotocind prin librarii, de Nancy Huston si carticica asta pretioasa la care ma intorc din cand in cand. relatia mea cu limba franceza e ciudata. o scriu si o vorbesc foarte bine, ii cunosc nuante si subtilitati, o gasesc plina de o gratie de salon absolut adorabila, imi place frivolitatea ei, dar cuvintele imi raman exterioare, nu-mi evoca nici forme, nici culori, nici mirosuri. nu ma emotioneaza. pentru mine, mimba asta nu are (inca) nimic visceral.

juste deux extraits:

« J’ai épousé un Corse, me dit-elle, et voilà plus de vingt ans que je vis ici. Nous avons quatre enfants. Je parle le français constamment et couramment, sans problème, mais comment dire, elle ne me touche pas cette langue et ça me désespère. Quand j’entends bracken, leave, fog, je vois et je sens ce dont il s’agit, les couleurs ocre et marron, les odeurs de l’automne, l’humidité, alors que si on me dit fougère, feuilles, brouillard, ça me laisse de glace. Je ne sens rien. »

« L’effort continuel pour comprendre me fatigue et me crispe ; parfois, en fin de soirée, je renonce à suivre la conversation et me mets à écouter les voix françaises comme une musique chaotique, dénuée de signification précise. »
de aici:

mardi 10 août 2010

de placere

cand ma pregateam de mutatul in Franta si veneam des in vacanta, am facut o pasiune pentru chick-lit-ul in franceza. sau "littérature pour nanas" cum se numeste aici. pentru ca e usor de citit, pentru ca inveti repede limbajul contemporan, branché si chiar putin snob pe alocuri, pentru ca e frivola si de vara je craque de temps en temps pour un de ces romans. printre cele mai amuzante:

Lauren Weisberger - Le Diable s'habille en Prada, People or not People
Oksana Robski - Caviar, vodka et poupées russes (Ca$ual in romaneste)
Allison Pearson - Je ne sais pas comment elle fait (Nu stiu cum reuseste, tradus la noi)
Chic et Choc à New York, scris de aceleasi autoare ca mai jos

mercredi 4 août 2010

de vacanta

acheté aujourd'hui, dans une de mes grandes librairies préférées, chez Gibert Jeune.
un anglais de 27 ans débarque à Paris pour travailler dans une grande compagnie. clash amusant des cultures et des clichés: les français et leur mauvais, inintélligible Anglais, la cuisine - ses délices et ses horreurs, les cafés sur le trottoir, le temps soigneusement "sliced" en matin - début et fin de matinée - midi - début et fin d'après-midi, début et fin de soirée... je n'en suis qu'au début...

sous le ciel de Paris

Nora voyage

august. strazile Parisului sunt goale. liniste aproape ireala. de data asta mi s-a parut ca inteleg cuvintele astea asa de tocite: see Paris and die

un orage se prépare

comme du Magritte

Nora au musée Carnavalet, en plein coeur du Marais



noapte buna

mardi 27 juillet 2010

Bucarest, 1964

totul de aici




le quartier bucarestois de mon enfance

Le voilà, dans les années 80. Il s'appelle, dans la bonne tradition communiste, Le Quartier des Titans :-)

lundi 26 juillet 2010

fenêtre sur cour

la bunici

vendredi 23 juillet 2010

un petit coin de bonheur

en Provence. cu lavanda, maslini si chiparosi, cu greierii care se aud de dupa pranz pana spre seara si cu mistralul, vantul uscat venit din nord

comment devenir une vraie parisienne

o cartica amuzanta, mai ales dupa ce ai trait o vreme in Franta. si capitolul acesta, incantator. cateva piese simple pe care le poti combina in cateva tinute sigure

les basiques de la parisienne:
- un trench beige
- une veste de tailleur noir près du corps
- une robe fleurie style années 1940
- une petite robe noire
- une robe combinaison à fines bretelles
- une joupe droite au genou
- un jean bien coupé
- une chemise blanche
- des t-shits Petit Bateau
- un pull en V beige ou noir
- un béret
- des bottes cavalières noires ou marron
- des ballerines
- des tennis Bensimon
- des salomés à petits talons
- des culottes Miss Helen (Monoprix) et des soutiens-gorge Princesse Tam Tam

eu am cam jumatate din lista de mai sus :)

de aici

lundi 19 juillet 2010

lectura de vara. de vara lui 1948

Recrutarea informatorilor si modul de lucru – Strict secret
La recrutarea unui informator se poate uza de urmatoarele mijloace :
- convingerea (la oamenii de caracter) de a lucra pentru siguranta
- stimularea unei slabiciuni si oferirea de posibilitati materiale pentru indeplinirea ei
- indatorarea celui in cauza prin diferite servicii facute, cerandu-i-se apoi sa lucreze
- intimidare, folosind informatiunile ce avem asupra unor eventuale culpe, ce ar aparea asupra celui vizat
- santaj pe tema eventualelor informatiuni compromitatoare

Abordarea se poate face :
- insinuant
- prin surprindere

de aici:


imi place motto-ul primului capitol: "Cel mai mare dusman este lipsurile noastre!" (Directorul Pintilie Gheorghe, la consfatuirea cu comandantii Securitatii din 1 martie 1950)

vendredi 16 juillet 2010

chiar daca nu ma intorc in Romania, va recomand, recomand, recomand

e cumva straniu sa citesc cartea asta in vacanta la bunicii francezi, in Proventa profunda, cu lavanda, soare, greieri si mistral. si, chiar daca nu am deloc, dar deloc intentia sa ma intorc, e o lectura minunata pentru expatii cu dileme/probleme si alte interogatii identitare.

mai intai pentru ca descoperi ca a fi expat e un lucru mult mai curent decat ai fi crezut. si ca, in functie de generatii si de Europa/America exista mai multe feluri de a fi expat. eu cred ca m-am hranit prea mult cu lecturi despre comunism, cu marturii, amintiri, jurnale, memorii si interviuri si filme si orice. asa de mult, incat am avut impresia, mai ales citind capitolele celor foarte tineri si reveniti din State, ca sunt un fel de expat anacronic. sau anacronizat de lecturi.

doua idei pe care m-am bucurat sa le regasesc in carte: ca pretul primilor ani de trait in strainatate este o anume pierdere a identitatii. cu tot ce implica ea: punere in chestiune a aproape tot ce esti, acumulare permanenta de date noi, construirea de opinii despre realitatile straine, refacerea unui chip interior. iar cealalta: lipsa unui trecut comun cu noii compatrioti, absenta amintirilor socialo-culturalo-istorico-mondeno si tot ce vrei. nimeni nu e interesat/induiosat de eventualele tale amintiri sau repere care oricum nu le evoca nimic. iar pe mine, in general dispusa sa acumulez "trecut frantuzesc" ma agaseaza uneori atat Franta necunoscuta tout autour tout autour

mercredi 7 juillet 2010

Romania pe intelesul strainilor

de citit pe nerasuflate. pedagogica, deschisa si demitizanta. like like like

il existe en français aussi

delicii

cel mai yummy in materie de gustari frantuzesti sunt painea, branza si tapenadele (creme de masline negre sau verzi in tot felul de combinatii, cu busuioc, cu rosii uscate, cu capere...). zeci de varietati de paine mereu proaspata si sute de branzeturi. si magazinele astea minunate pe cale le cheama fromageries




doua idei de biblioteca

una publica, din Stockholm

si una pentru acasa

lundi 28 juin 2010

Depuis qu'Otar est parti

minunat, minunat, minunat, la fel si cantecele georgiene de pe coloana sonora. si tandretea cu care e filmat Estul si decorurile si bunica din alte vremuri. are ceva asa de senin filmul asta si de neindarjit incat voi pluti cateva zile in ritmul lui

samedi 26 juin 2010

jurnalul unei eleve sovietice

m-am minunat mereu de intalnirile mele cu cartile. de felul cum imi ies in cale exact atunci cand am nevoie de ele. si iata peste ce am dat cu putina intarziere, ieri, la biblioteca. inca nu am deschis-o, dar poate mi-ar fi fost de folos anul trecut, cand pregateam filmul, Les Enfants de l'avenir radieux

vendredi 25 juin 2010

cam asa se lasa seara in orasul meu

jeudi 24 juin 2010

pe vremea cand veneam in Europa din Europa

"N-am suferit, cum s-ar spune acum, de nici un "complex identitar". Evident, nu dintr-un sentiment de superioritate, ci pentru ca, venind dintr-un Bucuresti peste care nu se abatuse inca ciuma realismului socialist, soseam in Europa venind din Europa." Monica Lovinescu sosea la Paris in 1947

de aici:

mardi 22 juin 2010

Paris, in trecere, repede, repede





intr-o zi vom locui pe-aici, prin preajma :)

sau aici... (ei, stiu ca nu e simplu)

despre cum iubeste Parisul un scriitor rus in vremea comunismului, cand nu stie daca il va mai revedea vreodata

unul dintre cele mai frumoase lucruri aici, naturaletea cu care oamenii se opresc in cafenele si scriu. si nu, nu am o viziune desueta :)

Related Posts with Thumbnails