tara imaginata, amintita, reconstruita

in ultima vreme am aproape certitudinea ca niciodata nu voi fi acasa aici. intr-un sens interior, nu stiu cum sa explic. dar asta nu e un lucru rau, e un fapt. cu cat trece timpul Romania reala, aceea urata a actualitatii, se dilueaza in mintea si in inima mea si raman doar cartile, filmele, interviurile, amintirile, referintele. si cred ca pentru prima data in viata imi vine sa spun ca am inteles ce inseamna cuvantul asta prafuit pe care nu am indraznit sa-l folosesc niciodata: patrie. de vreo saptamana citesc alternand Caietele lui Cioran si Jurnalul lui Eliade pe care l-am gasit pe 2 ianuarie, in franceza, la buchinistii din Place de la Mairie (e un fel de traditie, am vazut ca in fiecare an, in prima duminica, in piata e foarte liniste si tarabe cu carti vechi). si ma simt asa de acasa cu ei si mi-am amintit de Eliade si simboluri si semne si mituri si sacrul camuflat in profan.

iata ce am gasit aseara si m-am bucurat asa de tare: "le dépaysement est une longue et lourde épreuve initiatique destinée à nous purifier, à nous transformer. La patrie lointaine, inaccessible sera comme un Paradis où nous retournerons spirituellement, c'est à dire "en esprit", en secret, mais réellement." Nu cred sa fi citit ceva mai JUST.

Le Quartier des Titans :-DDD

adica celalalt acasa. inzapezit, gri, neasortat, cu nefericite puseuri coloristice, ca niste balbe, ca o bogatie recenta si fara traditie. anyway, asa de acasa.

trei ani noi frantuzesti

un pic de corespondenta à l'ancienne


cafeneaua cu pleduri, cum doar la Biarritz am mai vazut iarna trecuta, pe faleza

le sud, toujours le sud, e ciudat Anul Nou asa, fara zapada si fara frig

si intalnirea asta ca un semn bun, pe 2 ianuarie, la buchinistii din Place de la Mairie

cate putin cate putin se muta si biblioteca