mon vieux pays natal

Nu mai citesc aproape deloc stirile despre Romania si cateodata mi se pare, privind lucrurile din jurul meu, ca nu mai am nimic de-a face cu ceea ce devine fosta mea tara. Cotidianul meu francez, cu locurile, obiectele, spatiile, cuvintele oamenilor de aici si felul lor de a rosti si zambi, de a se vedea unii pe altii. Abia acum, dupa un an si jumatate, incep sa inteleg ce vad strainii venind in Romania. In amintire, incep sa ma socheze strazile Bucurestiului, blocurile comuniste, imbracamintea oamenilor si fetele lor, uratenia, indarjirea, circul nesfarsit. Patria mea interioara, din ce in ce mai departe.