dor

in seara asta am iesit de la film pe largul nostru bulevard, le Cours Mirabeau, si mi s-a facut brusc dor sa fiu in Bucuresti. undeva la Universitate, Romana ori pe Lipscani. am fi mers sa mancam, cred ca la Il Calcio, in Piata Amzei sau La Mama, care e tot pe acolo. sau intr-un loc mic, mic si romanesc. yummy, ceva bun, salata de vinete si omleta si papanasi. sau ciorba de legume. iar la intoarcere am lua tramvaiul sau troleibuzul (aaaa, plimbarile cu tramvaiele vechi intr-o dupa-amiaza improbabila cand e aproape poti sta pe scaun si asculta lumea sau nimic). mi-e dor sa aud romaneste in jurul meu. doar in limba materna cuvintele ti se lipesc de ureche fara sa stii, fara sa vrei, poti sa le intelegi cu incetinitorul, peste secunde bune. in franceza daca nu sunt atenta nu aud nimic cu intarziere. doar un flux indistinct, nici macar un zgomot de fond, de fapt. mi-e dor de Bucuresti pentru ca de el ma leaga amintiri. aici nici strazile, nici oamenii, nici magazinele, nici restaurantele nu au trecut. un trecut personal. e prea recent.