de retour à Aix

Inapoi acasa dupa o saptamana la bunici. Zile aproape in afara timpului, ritmate egal de micul dejun cu ceai à la bergamote si dulceata, apoi de pranz si cidru de data asta (vara, pe terasa, cele mai bune pranzuri provensale incep cu pepene galben si se incheie cu platoul de branzeturi). Citit toata ziua, in fotoliul de langa fereastra, departe de tot si intr-un timp aproape nemiscat. Ori de cate ori sunt acolo lumea devina mica, aproape perfecta, iar intamplarile zilei minuscule.

Seara am coborat pentru quelques petites courses à Monoprix doar ca sa-mi salut orasul pe care il iubesc un pic mai mult dupa fiecare absenta. Era ora 7 si strazile aproape goale, tout le monde était en train de préparer le dîner. Sunt seri in care viata pare asa de simpla.