chez eux, chez moi, chez soi

de ceva timp, stiu ca sunt acasa in Franta. si asta pentru ca
* la raionul de branzeturi nu mai ezit un sfert de ora in fata celor 352 de sortimente. aleg repede ce imi place. in doi ani am reusit sa testez o buna parte
* recunosc sloganurile de la finalul reclamelor si stiu exact ce ascunde fiecare dintre marcile alea
* Monoprix (On fait quoi pour vous aujourd'hui?), Super U (Les nouveaux commerçants), Lidl, Franprix si Intermarché (Tous unis contre la vie chère) sunt magazinele in care merg de obicei la cumparaturi, nu doar niste nume straine
* stiu exact ce fel de sandale si pantofi desemneaza les tropéziennes, les spartiates, les derbys, les richelieux, les low boots, les nu-pieds, les tongs, les escarpins...
* stiu ca in septembrie toata lumea asteapta "la rentrée littéraire", adica un fel de deschidere a anului literar, cand sunt aruncate pe piata toate noutatile. si astept si eu odata cu aceasta "toata lume"
* numele sutelor de scriitori perfect contemporani nu-mi mai suna necunoscut. pot sa ii plasez intr-un fel de peisaj propriu, subiectiv, pot sa am prejudecati sau idei pripite despre ei. pot sa spun uau, cutare este excelent, cutare scrie asa de prost, dar pe mine ma intereseaza ca povesteste o copilarie pariziana, cutare...
* pot oricand sa mic-dejunez cu croissante "pur beurre" si "pains au raisins" luate de la brutaria din colt. nu mai sunt o delicatesa, doar un aliment cotidian. desi continui sa ma minunez de fiecare data
* nu ma mai mira sa aud jazz in pietele orasului, dupa-amiaza cand ies sa cumpar o bagheta
* am inceput sa functionez si eu ca francezii: pranzul intre 12 si 13, cina intre 19 si 20. iar cand ma fandosesc iau si "le goûter de 4 heures". adica une petite douceur, adica ceva dulce
* stiu ca TF1 e un fel de ProTV, ca seara pe M6, chiar inainte de cina, fac turul Frantei cu Un diner presque parfait si ca pe la 19 incepe Le Grand Journal pe Canal +
* inteleg toate sketch-urile comicilor si ale marionetelor de la Guignols, stiu cine sunt politicienii si mondenii si vedetele expirate
* inteleg accentul din sud, chiar si pe cel marseillez, chiar daca ma enerveaza
* pot sa fac conversatie despre tot felul de nimicuri franceze si mai ales pot sa PLASEZ lucrurile din jurul meu intr-un tablou interior, in casute mentale, justificate sau prea grabite sau inadecvate sau prea subiective. asta nu conteaza. esential este doar ca am reconstruit niste referinte, niste mecanisme, niste de-la-sine-intelesuri care dispar cu totul cand traiesti intr-o lume straina