cum sa te desprinzi de tine insuti

cand ajungi intr-o tara straina esti, oricat de bine ai cunoaste-o din carti, reviste, net, prieteni, etc lipsit de repere. de toate felurile. sociale, politice, culturale, afective. vara asta se implinesc doi ani de cand sunt in Franta si am inceput sa ma simt cu adevarat acasa atunci cand am reusit sa glumesc despre ei, despre lucrurile noi din jurul meu. cand ironia, autoironia, referintele de toate felurile au redevenit naturale. cand stii ce este cliseu "la ei". da, uite asta e o victorie. cand mi-am retesut un "peisaj interior", cand am reinceput sa am optiuni.

la inceput esti inconjurat de straini care discuta despre lucruri care tie nu iti pot fi decat straine. da, citesti ziarele, te uiti la televizor (in primele luni m-am uitat aiurea la TV pe toata canalele, am citit carti scrise de PPDA, de Claire Chazal si de o doamna care prezinta meteo, am citit presa mondena doar pentru ca aveam nevoie sa-mi reconstruiesc un fel de univers interior cotidian, de frivolitati. abia de curand mondenitatile frantuzesti au inceput sa aiba oarece savoare). dar nu te simti "concerné" de nimic. nici de rezultatele alegerilor, nici de somaj, nici de cutare trend, nici de cutare mare artist care a trecut la cele vesnice. te lovesti mereu de un fel de suprafata dura a lucrurilor, nu ostile, ci pur si simplu lipsite de miez.

si ce alta mare victorie cand iti dai seama ca nu mai spui "chez vous" cand vorbesti cu francezii, ci ca, timid, ai inceput sa zici doar "ici" ori "en France" si sa pomenesti din ce in ce mai rar de "chez moi". zici mai degraba "en Roumanie" fiindca "chez moi" s-a transformat.

inca sunt intre doua lumi si probabil ca asta va mai dura multi ani. si nu stiu cum sa le numesc ca sa nu sune grandilocvent, am senzatia ca fiinta mea interioara, profunda este romaneasca si ca lucrurile care ma privesc si ma ating tot de Romania sunt legate, dar fiinta mea culturala, mai de suprafata, fiinta mea visata, fantasmata e de aici, din Franta. cred ca de asta si citesc toate romanele astea autobiografice care povestesc Franta recenta (adica de prin anii 40-50 incoace), ca sa imi construiesc un trecut entierement inventé, rêvé, o identitate franceza.

à suivre :)